Vara in padurea mare

Oricine are nevoie de prieteni

În Pădurea Mare, zilele de vară se perindă în tihnă, ca norii pufoși purtați ușor de vânt pe cer. Puii animalelor cresc, învață și sunt mereu gata de joacă – doar așa se învață cel mai bine, se știe. Părinții își văd de treburi, iar bunicii deapănă amintiri din tinerețe.
Tomtele Arțag încă păzește credincios ferma părăsită de la marginea pădurii. E mic, iute și mai mereu morocănos, ca orice tomte. Pădurea e plină de iepurași, veverițe, arici și șoricei, dar singuraticul tomte se ține departe de toți. Cunoaște multe taine ale naturii, e priceput la leacuri și la tâmplărit, are un bondar să-i țină de urât, ce îi trebuie lui prieteni? Dar o furtună de vară și o pălărie buclucașă îl fac să înțeleagă că locuitorii pădurii au nevoie de el și că oricine are nevoie de prieteni. Iar marea sărbătoare a solstițiului, Miezul-Verii, revarsă asupra tuturor puterea iubirii.
Personaj din folclorul scandinav, tomtele (în suedeză, tomte) este păzitorul credincios al oricărei gospodării, în special al copiilor și animalelor. Nu e nici spiriduș, nici elf, nici gnom. Mulți se laudă că l-au văzut, dar probabil i-au zărit doar scufia roșie sau barba albă pe la colțul casei ori au visat.