Gruffallo

Curaj și imaginație
 
Dragă cititorule, știm că ești mic. Uneori treci prin încercări prea grele pentru făptura ta de copil. „Când o să fiu și eu mare și puternic?” te întrebi nerăbdător. Chiar acum, îți răspunde această poveste, și nu te mira. Dacă ai CURAJ și IMAGINAȚIE, Gruffalo cel fioros și toți cei ca el vor fugi care-ncotro.
 
Un șoricel mergea prin codru-ntunecos.
Văzându-l, vulpea s-a gândit c-arată delicios.
— Un’ te duci, șoarece brun, singur prin pădurea deasă?
Hai să iei prânzul la mine, sub pământ, unde am casă.
— Mulțumesc, draga mea vulpe, dar nu pot să vin acum,
Merg să iau masa de prânz cu Gruffalo! E pe drum…
— Gruffalo? Care Gruffalo? Ăsta cine mai e, oare?
— Păi… Gruffalo! Nu-l cunoști? Ia auzi ce întrebare!
Doi colți cumpliți ca de mistreț și gheare cumplite are
și măsele, tot cumplite, pe cumplite maxilare.
— Unde zici că vă-ntâlniți?
— Chiar aici, ia, în dumbravă.
Tare-i place să mănânce vulpe proaspătă la tavă.
— Vulpe proaspătă la tavă? Atunci, eu o s-o întind.
Rămas-bun, drag șoricel, i-a strigat vulpea fugind.
— Vai, că bleagă mai e vulpea, vai de ea! N-are habar
Că acest Gruffalo este animal imaginar…